Glasul celor care urmeaza renii – Limbile Sami

Recent incheiatul concurs Eurovision a relevat inca o data cat de conectata si globalizata a devenit lumea contemporana, au remarcat colaboratorii de la biroul de traduceri acte de proprietate Constanta. Dezbatand ideea ca o cultura originala are sanse scazute sa reziste globalizarii, unul dintre traducatorii de acte proprietate Constanta a venit cu un contra-exemplu: populatia Sami, care este raspandita in regiunile nordice ale Europei si care isi pastreaza (partial) modul de viata ancestral. De aici si pana la examina ce limbi vorbesc aceste populatii n-a fost decat un pas.

Familia de limbi Sami face parte din cea mai mare a limbilor Uralice si insumeaza in jur de 30 000 de vorbitori din Norvegia, Suedia, Finlanda si nord-vestul Rusiei. Numele Sami este unul general acceptat si mai exista si sub diverse forme Saami, Sámi, Saame, Samic, Saamic, dar si sub exonimul (nume dat din exterior) Lapp (sau Lappic) fiind peiorativ, deoarece se poate traduce prin „zdrente”.

Referitor la asemanarea limbilor Sami cu finlandeza, exista o controversa; unii specialisti sustin ca a exista un limba originara comuna (fino-samica), in timp ce altii considera ca apartin unor familii separate si ca finlandeza a influentat inca din faze timpurii limbile Sami.

Limbile Sami se impart in doua mari ramuri: vestica (cu dialecte precum Ume, Pite, Lule sau Torne) si estica (cu dialecte precum Inari, Kemi, Skolt, Akkala sau Kidin). Unele dintre aceste dialecte sunt reciproc inteligibile, insa altele difera considerabil.

Din pacate, unele dintre aceste dialecte sunt pe cale de disparitie, avand doar cateva zeci de vorbitori, in general persoane in varsta. Nu ajuta nici faptul ca unele dintre ele nu exista in forma scrisa, ci doar orala si, de asemenea, faptul ca, mult, timp, nu au beneficiat de statut oficial in tarile in care traiesc vorbitorii lor.

In prezent, dialectele Sami sunt recunoscute oficial in Finlanda, Norvegia si Suedia (la Universitatea din Uppsala se studiaza limbile Sami), insa nu si in Rusia.

Sursa imagine: www.smuug.com.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

Reclame

Dincolo de platoul iranian – Balochi

Mini-vacanta care se intrezareste in perioada cu 1 mai ii imbie pe colaboratorii de la biroul de traduceri farsi Constanta sa se indrepte si catre activitati mai placute, dar inscrise in preocuparile lor profesionale. Una dintre acestea este, bineinteles, explorarea variatului univers lingvistic al mapamondului, asa ca traducatorii de farsi din Constanta s-au aplecat asupra limbii numite Balochi.

Balochi este limba nativa a populatiei cu acelasi nume, care traieste in regiunea istorica Balochistan, care se intinde, in mare parte, pe teritoriul Pakistanului, dar ocupa si teritorii din Iran sau Afganistan.

Balochi face parte din familia limbilor iraniene nord-vestice, iar vorbitorii sai, in numar de aproximativ 7 milioane, se gasesc in regiunile amintite mai sus, dar si in statele din Golful Persic sau chiar Africa estica.

Balochi mai este cunoscuta si ca Baloci sau Baluci si are doua dialecte principale, cel nordic (triburile Mandwani) si cel sudic (triburile Mazaris); diferentele se manifesta in principal la nivel de terminatii gramaticale, care la triburile nordice sunt mai putin distincte decat la cele sudice.

Din punct de vedere fonologic, Balochi se distinge prin existenta a opt vocale, cinci lungi si trei scurte; si in privinta acestora se remarca anumite diferente intre dialectul sudic si cel nordic.

Pana in secolul al XIX-lea, Balochi nu era o limba scrisa, iar situatiile in care era nevoie de documente scrise in aceasta limba se folosea alfabetul persan. Influenta britanica in zona in perioada coloniala a dus la folosirea, pentru o perioada, a alfabetului latin, insa, dupa crearea statului independent Pakistan, s-a revenit la utilizarea alfabetului persan. Pentru a reda particularitatile limbii Balochi, foarte util s-a dovedit varianta Urdu a alfabetului arab.

Lingvistul Sayad Zahurshah Hashemi a redactat un ghid amplu care a stat la baza standardizarii limbii Balochi scrise in Pakistan si Iran, care se pastreaza pana in zilele noastre, desi, in Afganistan, Balochi utilizeaza un sistem diferit de scriere.

Sursa imagine: www.wikipedia.org.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

Ce limba vorbeau locuitorii Atlantidei

Lumea dominata de stiinta in care traim mai lasa totusi loc si unor mistere care n-au fost inca rezolvate, au constatat colaboratorii de la biroul de traduceri comunicari stiintifice Constanta. Printre acestea, unul ca dainuie si nu va disparea prea curand este mitul Atlantidei, orasul cu o civilizatie infloritoare pe care aventurierii si cercetatorii se incapataneaza sa il caute. Glumind putin, unul dintre traducatorii de comunicari stiintifice Constanta a declarat ca are cunostinta de limba vorbita acolo.

Aceasta nu este o limba reala, ci este limba creata special pentru un film de animatie, intitulat Atlantis: The Lost Empire, produs in 2001 de studiourile Disney, a carui actiune are loc in acest oras mitic, care, potrivit intrigii cinematografice, este exista si este populat.

Marc Okrand este cel caruia i-a revenit sarcina de a plasmui o intreaga limba pentru film si pentru toate produsele de marketing derivate. Okrand, care a creat si limba klingonienilor din Star Trek, a pornit de la premisa ca in stravechea Atlantida se vorbea o limba ancestrala, care precede pe oricare alta din istorie.

Pentru a simula acest aspect intr-un mod cat mai credibil, lingvistul a cautat radacina comune de cuvinte in cat mai multe limbi (in special din randul celor indo-europene), construind in acelasi timp structuri gramaticale inspirate de sumeriana sau limbile native nord-americane.

Limba atlantilor a fost conturata cu atata grija pentru detalii, incat exista reguli fonetice, particule speciale care servesc drept conjunctii si chiar sapte cazuri pentru substantive.

Bineinteles, o limba construita cu atat grija beneficiaza si de un alfabet special, pe care l-au realizatorii le-au vrut a fi asemanator cu multe dintre cele reale, dar si suficient de diferit, astfel incat sa nu poate fi facuta o paralela exacta cu niciunul dintre acestea.

Ca un amanunt simpatic, dintre actorii care au avut nevoie sa invete sa pronunte replici in limba din Atlantida, cel care a avut cele mai mari dificultati a fost Michael J. Fox, care isi imprumuta vocea personajului principal… unui lingvist.

Sursa imagine: www.disney.wikia.com.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

Ce vorbesc slavii din Germania – limbile sorbiene

Daca natura isi urmeaza cursul, iar vremea se incalzeste treptat, asa si colaboratorii de la biroul de traduceri germana Constanta s-au gandit sa se intoarca la pasiunile perene, cum ar fi explorarea universului lingvistic al mapamondului. De data aceasta, traducatorii de germana din Constanta s-au aplecat asupra limbilor sorbiene.

Limbile sorbiene (sau sorabe) reprezinta o ramura a limbilor slave de vest si sunt vorbite de sorbi, o minoritate slava (insumand aproximativ 80 000 de persoane) care se regaseste in zona denumita Luzacia, ce include parti din Saxonia si Brandeburg.

Exista doua variante de limbi sorbiene: sorbiana/soraba de sus (in original „hornjoserbsce”), care se vorbeste in Saxonia (principalul centrul cultural fiind orasul Bautzen) si sorbiana/soraba de jos (in original „dolnoserbski”), care se vorbeste in Brandenburg (principalul centru cultural fiind orasul Cottbus).

Aceste limbi au aparut si evoluat odata cu stabilirea unor grupuri de slavi in aceste parti ale teritoriului Germaniei de astazi la inceputurile Evului Mediu. Treptat, limba germana s-a impus ca limba de uz comun, iar incepand cu secolul al XIII-lea a inceput chiar discriminarea vorbitorilor si descurajarea acestora de a-si folosi limba materna.

Multa vreme, nici nu s-a folosit denumirea de sorbi, ci aceea generica de „wend(en)” care ii denumea pe slavi, insa, in prezent, sorbilor le este recunoscut statutul de minoritate, iar limbile lor sunt limbi oficiale, ajungandu-se pana la avea panouri stradale bilingve in zonele unde sunt populatie predominanta.

Limbile sorbiene pastreaza o particularitate morfologica: exista o forma de singular, o forma de plural pentru doua unitati si o alta forma de plural, pentru mai multe unitati.

Limbile sorbiene utilizeaza alfabetul latin, dar cu anumite elemente de grafie care le apropie de ceha sau poloneza.

Sursa imagine: www.wikipedia.org.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

Misterul originii unor cuvinte

Gratie unei munci titanice a multor generatii de cercetatori, aproape fiecare cuvant are o origine cunoscuta si se poate preciza traseul pe care l-a urmat de la aparitie si pana in prezent, au opinat colaboratorii de la biroul de traduceri diploma competente lingvistice Constanta. Exista, insa, in limba engleza cateva cuvinte care se sustrag oricarei categorisiri etimologice, iar traducatorii de diplome competente lingvistice Constanta s-au gandit sa va prezinte pe unele dintre ele:

Dog – oricat ar parea de ciudat, acest cuvant nu are o origine clara; limba engleza include cuvantul „hound” (care inseamna „dulau”) si care provine din stravechile limbi germanice cu care se inrudeste, insa „dog” se sustrage oricarei etimologii clare, singura pista urmata de specialisti fiind ca are aceeasi lungime redusa precum alte cuvinte denumind animale, precum „pig” sau „stag”.

Bad – desi opusul sau, „good” se regaseste intr-o multitudine de alte limbi, de la vechea limba a gotilor pana la olandeza, acest cuvant refuza sa isi lase clarificata originea; singurul lucru pe care il stim este ca la inceput era folosit cu sensul „food has gone bad”, adica „s-a stricat”.

Big – la inceputurile limbii engleze, sensul pe care azi il asociem cu „big” era redat de cuvinte precum „mickle” sau „great”, iar acesta nu apare decat din secolul al XIV-lea; exista opinii ca ar fi fost preluat din forme vechi ale unui cuvant scandinavian care desemna pe un om bogat si important.

Girl – nu poate fi asociat cu niciuna dintre marile limbi care au influentat-o pe cea engleza, deoarece din germana a imprumutat „maiden”, iar din franceza „damsel”; si mai surprinzator este ca, in secolele XIII-XIV, cuvantul „gurles” sau „gyrles” le denumea atat pe fete, cat si pe baieti, iar diferenta dintre cele doua sexe se facea prin asocierea unui alt cuvant specific.

Bird – intoarcerea la engleza veche nu ajuta la stabilirea etimologiei acestui cuvant, deoarece atunci cuvantul folosit era „fugel”, care provenea dintr-un vechi cuvant germanic ce se traducea prin „a zbura”; cumva, „bird”, initial scris „brid” s-a impus ca denumirea generica pentru astfel de vietuitoare.

Sursa imagine: www.ltc-english.com.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

O comoara din Caucaz – limbile cercheze

Vremea ploioasa indeamna la lectura, astfel ca traducatorii de limba rusa din Constanta au vazut asta ca pe un imbold sa se mai indrepte putin asupra pasiunii perpetue, adica universul lingvistic al mapamondului. Ca urmare, colaboratorii de la biroul de traduceri limba rusa Constanta si-au indreptat atentia asupra limbilor cercheze.

Limbi cercheze se vorbesc de catre un numar de aproximativ doua milioana de persoane, nativi din Circazia, o regiune istorica din Caucazul de nord si partea de nord-est a Marii Negre. In prezent, acesti vorbitori nu se regasesc chiar in zona de bastina, deoarece comunitatile lor au fost dislocate in secolul al XIX-lea, cand imperiul tarist rus a cucerit aceasta parte a Muntilor Caucaz.

In prezent, exista doua mari limbi cercheze, Adîghei (cercheza de vest) si Kabardiana (cercheza de est), ambele apartinand marii familii a limbilor caucaziene. Deoarece cele doua limbi sunt reciproc inteligibile, multi cercetatori considera ca sunt doar dialecte ale aceleasi limbi, Adîghei fiind numele generic folosit pentru ambele.

Alti specialisti considera, insa, ca aceste doua variante au inceput sa se diferentieze in secolele XIII-XIV, iar in prezent se constituie ca doua limbi distincte, fiecare cu multe dialecte proprii; Adîghei – Zhanei, Hakuchi, Temirgoy, Abhaz, Mamkhegh; Kabardiana – Kuban, Baksan, Terek, Mozdok, Mulka.

Primele marturii scrise in limbile cercheze au fost redactate in alfabetul arab si dateaza din secolul al XVII-lea, fiind atestate de marele calator Evliya Celebi.

In prezent limbile cercheze utilizeaza si un alfabet propriu, derivat din varianta Temirgoy a Adîghei, dar si alfabetul chirilic, ca urmare a includerii in aria culturala rusa, incepand cu secolul al XIX-lea.

Sursa imagine: wwww.ibtimes.co.uk.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

Cand nora nu vorbeste direct cu soacra

Lumea in care traim este a unei libertati foarte largi de exprimare, uneori exagerat de mare, au constatat colaboratorii de la biroul de traduceri materiale online Constanta. In aceste conditii, a avea anumite restrictii in privinta modului cum vorbim ar parea de domeniul neverosimilului, insa traducatorii de materiale online Constanta au explorat chestiunea unor limbi in care acestea exista.

Aceste restrictii se regasesc in cadrul unor limbi din Australia sau Africa si, in general, se refera la anumite legaturi de rudenie, a caror mentionare este considerata tabu. Acestea difera de la zona la zona si de la trib la trib, insa se aplica de regula rudelor prin alianta, precum nora sau ginerele fata de soacra sau socru.

Cateodata, precum in zonele australiene Warlpiri sau Dyirbal, aceste restrictii se extind si mai departe, la rude ale socrilor sau la alte persoane.

Aceste restrictii se manifesta in primul rand in plan lexical, dar cateodata ajung si pe taramul gramaticii; De exemplu, se folosesc anumite cuvinte, cu sensuri multiple, in prezenta respectivei rude. Uneori celor doua persoane li se impune sa nu vorbeasca deloc una in prezenta celeilalte, iar alteori au voie sa o faca, numai daca vorbesc in soapta.

In anumite zone, restrictiile se aplica reciproc, in altele le revin doar tinerilor, iar cei batrani li se pot adresa acestora in limbajul obisnuit.

In regiunile Kambaata si Sidamo din Etiopia exista un sistem de restrictii lingvistice numit „ballishsha”, care impune unei femei casatorite evitarea fizica si verbala a socrilor. Sotiile nu pot folosi cuvinte care incep cu aceeasi silaba precum numele socrului sau soacrei si sunt nevoite sa faca uz de sinomine sau expresii care sa redea acelasi sens.

Un sistem similar se gaseste si in zona sudica a Africii, in aria de raspandire a limbilor Xhosa sau Zulu; aceasta poarta numele de „hlonipha”, prin care femeile casatorite nu pot utiliza numele socrului sau cuvinte care au aceeasi radacina lexicala ca acesta.

Sursa imagine: www.sidint.net.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.