Limba misteriosilor etrusci

etruscan

Stiti bine ca in cadrul biroului de traduceri italiana Constanta exista o pasiune pentru explorarea limbilor de pe mapamond, inclusiv a celor care, spre marea tristete a traducatorilor de tipizate italiana Constanta, au disparut sau sunt pe punctul sa dispara. De data aceasta, unul dintre colaboratorii firmei de traduceri tipizate italiana Constanta a venit cu propunerea sa ne deplasam in trecut si sa exploram o limba misterioasa, ale carei urme fascineaza – etrusca.

Limba etrusca era vorbita si scrisa in Italia in Etruria, antica regiune a civilizatiei etrusce, corespunzand in prezent Toscanei si unor parti din vestul Umbriei si nordul regiunii Latium. Multa vreme, originea acestei limbi a fost subiect de disputa intre specialisti, unii avansand chiar teoria ca ar fi un exemplu de limba izolata; in prezent, se considera ca etrusca este parte unei presupuse familii a limbilor tireniene, din care ar mai fi facut parte retica din Alpi si limba vorbita in insula Lemnos din Marea Egee.

Etrusca a influentat limba latina, insa a ajuns sa fie inlocuita de aceasta, pe masura ce etruscii au ajuns sub stapanirea romanilor si au fost asimilati de acestia. Inclusiv numele “Roma” pare a fi de origine etrusca (“Ruma”), ca si cuvinte importante din vocabularul limbilor europene, precum “militar” sau “persoana”, carora nu li s-a putut atribui cu certitudine o radacina indo-europeana.

In jurul anului 100 d.Hr. etrusca disparuse din uzul curent si existau foarte putini cunoscatori ai acestei limbi, desi, asa cum noteaza autoii latini, daduse nastere, de-a lungul timpului, la o bogata literatura, in special religioasa (tehnicile de divinatie ale etruscilor si-au pastrat faima pana spre sfarsitul antichitatii). Un amanunt interesant este ca printre ultimii experti in etrusca s-a numarat un imparat roman cu o faima nu foarte buna, Claudius (10-54 d. Hr.), care a redactat chiar o impresionanta lucrare formata din douazeci de volume pe aceasta, astazi pierduta.

Etrusca era o limba aglutinanta, verbele si substantivele primind diverse sufixe de inflexionare sau diverse forme de apofonie (alternanta care exista intre vocalele din tema unui cuvant). Existau patru cazuri, forme de singular si plural si genurile masculin si feminin.

Alfabetul etrusc era derivat din cel grec, mai precis o varianta din insula Eubeea, ai carei colonisti s-au stabilit in Pithecusae si Cumae, in zona civilizatiei etrusce. Se scria de la dreapta la stanga, desi la Cerveteri s-a descoperit o inscroptie redactata de la stanga la dreapta, iar in perioada arhaica s-a utilizat chiar sistemul boustrophedon (un rand citit de la dreapta la stanga, apoi urmatorul de la stanga la dreapta si tot asa). Scrierea era fonetica – literele reprezentau sunete si nu semne grafice conventionale.

Sursa imagine: www.travelswithnancy.com.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s