In litera sau in spiritul textului?

Continuand seria discutiilor despre aspectele teoretice ale profesiei lor, colaboratorii biroului de traduceri rapide Constanta s-au aplecat asupra dilemei: la traducerea unui text dintr-o limba intr-alta, este mai importanta transpunerea ideii sau gandului exprimat intr-o portiune a textului sursa sau redarea cuvant cu cuvant a acesteia? Traducatorii de engleza din Constanta nu au facut astfel decat sa defineasca comparatia intre echivalentele dinamice si cele formale.

Aceasta distinctie a fost facuta pentru prima data de Eugene Nida (1914-2011), lingvistit american care a elaborat aceasta teorie in cadru proecuparilor sale de a traduce si analiza traduceri ale Bibliei din greaca si ebraica in engleza. In lucrarea sa, Principles of Correspondence, el sustine ca, in conditiile in care nu exista doua limbi identice, nici in ceea ce priveste sensurile asociate unor simboluri, nici in ceea ce priveste modul cum aceste simboluri sunt aranjate in cuvinte si propozitii, este un lucru rational in a presupune ca nu exista corespondenta absoluta intre doua limbi, fapt la care adera si colaboratorii biroului de traduceri autorizate din Constanta.

translation_practice

Pornind de la aceasta asertiune, el a definit, intr-o alta lucrare, Towards a Science of Translating, cele doua orientari, dinamica si formala.

Echivalente formala se concentreaza pe mesajul insusi, atat in forma, cat si in continut. Intr-o astfel de transpunere, traducatorul este preocupat cu anumite corespondente, de la propozitie la propozitie sau de la concept la concept. In acest caz, se urmareste ca mesajul din limba tinta sau fie cat mai apropiat de mesajul din limba sursa. Aceasta inseamna, de exemplu, ca mesajul tradus sa fie in mod constant comparat cu cel original, pentru a verifica standardele de acuratete si corectitudine. Un exemplu de utilizare a echivalentei formale ar fi redarea unor texte medievale, pentru continut, nu neaparat pentru stilul in care au fost redactate.

Pe de alta parte, echivalenta dinamica vizeaza relatia dintre mesajul si receptorul din limba tinta, mai degraba decat dintre mesajul din limba sursa si cel din limba tinta. Naturaletea mesajului receptat este astfel principala preocupare, iar scopul traducatorului este sa inteleaga care ar trebui sa fie comportamentul receptorului in fata textului.

Cele doua forme de echivalente nu sunt unicele repere in abordarea unei traduceri, ci doar doua capete ale unui interval in care traducatorul insusi alege sa se pozitioneze.

Sursa imagine: www.seasite.niu.edu.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255andrinacraciun@gmail.com.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s