J.L. Austin si actele de limbaj

„Verba volant, scripta manent”, spune un vechi proverb latin, insa colaboratorii de la biroul de traduceri italiana Constanta stiu ca exista situatii cand prin simpla rostire a unor cuvinte schimbam fata realitatii in care traim. Un autor care a avut o contributie deosebita in reliefarea acestei relatii dintre utilizarea limbii si relatia ei cu existenta a fost, in opinia traducatorilor de italiana din Constanta, J. L. Austin si a sa lucrare How to Do Things with Words.

J.L. Austin (1911-1960) a fost un filosof britanic, preocupat in special de teoria actelor de vorbire. Aplecarea sa catre chestiunea limbii ca mijloc de a influenta realitatea sa vadit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand a activat in cadrul serviciului de informatii MI6 al armatei britanice. Colaboratorii de la traduceri autorizate engleza Constanta ne-au precizat ca a circulat si inca mai circula cvasi-legenda potrivit careia J.L. Austin a contribuit decisv la reusita operatiuni din ziua Z, cand a avut loc debarcarea din Normandia.

Dupa incheierea razboiului, Austin a devenit profesor de filosofie la Oxford si a initiat o serie de seminarii celebre, in cadrul carora profesori si studeunti deopotriva discutau diverse utilizari ale limbii, precum si cartile care tratau aceasta problematica. Inevitabil, ilustrul profesor a ajuns sa il intalneasca si sa impartaseasca o stransa prietenie cu un alt nume mare al lingvisticii, Noah Chomsky.

How to Do Things with Words, carte rezultata ca insumare a unor prelegeri pe aceasta tema si publicata in 1962, porneste de la ideea ca dintre enunturile rostite de o persoana, doar o parte au valoare pur informativa. Un exemplu pe care il ofera in privinta unui enunt lingvistic cu valoare de act in plan fizic este botezarea unei nave: „I name this ship Queen Elisabeth”. Chiar daca este vorba doar despre o simpla propozitie, circumstantele speciale in care a fost rostita transfera obiectului in discutie – in cazul acesta un vapor – o trasatura pe care inainte nu o avea.

Un alt exemplu celebru este acela al faimoasei expresii „I do”, care, rostita in biserica sau in fata starii civile, modifica statutul civil al celor care au rostit-o. Pe aceeasi linie, Austin a explorat psihologia si contexul in care apar promisiunile, acele enunturi care, rostite in anume circumstante, ne directioneaza mental catre un comportament anume.

Colaboratorul nostru cel hatru ne-a reamintit, insa, ca suntem in plina campanie electorala, deci actele de limbaj ale promisiunilor nu sunt foarte solide in aceasta perioada.

Sursa imagine: www.garretwilson.com.

Daca aveti nevoie de noi, ne gasiti la 0761 431 255/ andrinacraciun@gmail.com.